Reţelele virtuale
Opţiunea PowerVM de gestionare include vrăjitorul Add Virtual Network care vă ghidează prin paşii de crearea a unei reţele virtuale. O reţea virtuală PowerVM permite conectivitatea între partiţii de pe acelaşi server sau, dacă are punte, între severe. Puteţi să creaţi mai multe reţele virtuale pe un sistem gestionat şi apoi să conectaţi partiţii la acele reţele.
O reţea de zonă locală virtuală (VLAN) permite reţelei fizice să fie segmentată logic. Puteţi conecta partiţii la adaptoare Ethernet virtuale, şi apoi conecta acele adaptoare la VLAN-uri. Traficul pe VLAN-uri poate fi rutat prin switch-uri virtuale.
Reţeaua VLAN reprezintă o metodă de a segmenta logic o reţea fizică, astfel încât conectivitatea de nivel 2 să fie restricţionată la membrii care aparţin aceleiaşi reţele VLAN. Această separare este obţinută aplicând pachetelor Ethernet taguri cu informaţiile lor de apartenenţă la VLAN şi apoi restricţionarea livrării către membrii acelei reţele VLAN. Reţeaua VLAN este descrisă de standardul IEEE 802.1Q.
Informaţiile de tag VLAN sunt numite VID (VLAN ID). Porturile pe un switch sunt configurate ca fiind membri ai unei reţele VLAN, desemnate de VID-ul fiecărui port. VID-ul implicit pentru un port este numit PVID (Port VID). VID-ul poate fi adăugat la pachetul Ethernet fie de o gazdă care recunoaşte VLAN-ul, fie de switch, în cazul gazdelor care nu recunosc VLAN-ul. De aceea, porturile de pe un switch Ethernet trebuie să fie configurate cu informaţii care indică dacă gazda conectată recunoaşte VLAN-ul.
Pentru gazde care nu recunosc VLAN-ul, un port este configurat ca port fără tag şi switch-ul etichetează cu valoarea PVID (Port VLAN ID) toate pachetele care intră prin acel port. De asemenea, switch-ul elimină tagurile tuturor pachetelor care ies din acel port înainte de livrarea către gazda care nu recunoaşte VLAN-ul. Un port care este utilizat pentru conectarea gazdelor care nu recunosc VLAN-ul este numit port fără tag şi poate fi membru numai al unei reţele VLAN singulare, identificat după PVID-ul său. Gazdele care recunosc VLAN-ul pot insera şi înlătura propriile lor taguri şi pot fi membru al mai multor reţele VLAN. De obicei, aceste gazde sunt ataşate la porturi care nu înlătură tagurile înainte ca pachetele să fie livrate către gazdă. Însă inserează tagul PVID atunci când intră în port un pachet fără tag. Un port permite doar pachetele fără tag sau etichetate cu tagul uneia dintre reţelele VLAN căreia îi aparţine portul. Aceste reguli privind reţeaua VLAN vin în completarea regulilor de înaintare (forwarding) pe bază adresei MAC (Media Access Control) urmate de un switch. De aceea, un pachet cu un MAC destinaţie broadcast sau multicast este de asemenea livrat la porturile membru care aparţin VLAN-ului identificat de tagurile din pachet. Acest mecanism asigură separarea logică a reţelei logice de reţeaua fizică, care se bazează pe apartenenţa la VLAN.
Adaptoarele Ethernet virtual
Un adaptor Ethernet virtual permite unei partiţii client să trimită şi să recepţioneze trafic de reţea fără un adaptor Ethernet fizic dedicat. Un adaptor Ethernet virtual este creat când conectaţi o partiţie la o reţea virtuală. Puteţi modifica şi conecta adaptoarele Ethernet virtuale la reţele virtuale. Comunicaţiile TCP/IP peste aceste reţelele virtuale sunt rutate prin firmware de server la viteză mare.
Adaptoarele Ethernet virtual permit partiţiilor logice din acelaşi sistem să comunice fără a folosi adaptoare Ethernet fizice. În sistem, adaptoarele Ethernet virtuale sunt conectate la un switch Ethernet virtual IEEE 802.1Q. Prin folosirea acestei funcţii de switch, partiţiile logice pot comunica între ele prin adaptoare Ethernet virtual şi prin alocare de VID-uri. Cu VID-uri, adaptoarele Ethernet virtuale pot partaja o reţea logică comună. Sistemul transmite pachete prin copierea pachetului direct din memoria partiţiei logice a expeditorului la buffer-e de primire ale partiţiei logice a expeditorului fără punerea în buffer intermediară a pachetului.
Puteţi utiliza adaptoare Ethernet virtuale fără a utiliza Virtual I/O Server, dar partiţiile logice nu pot comunica cu sistemele externe. Totuşi, în această situaţie, puteţi folosi un alt dispozitiv, numit Adaptorul Ethernet gazdă (HEA) (sau Integrated Virtual Ethernet) pentru a facilita comunicaţia între partiţii logice din sistem şi reţele externe.